Curge sânge în roza de argint,
Pe notele unui sufletesc vânt,
Ce-mi stârnește în inimă vârtejuri
De petale argintii și de jocuri,
De vise, de fiori curgând.
Și o petală văd căzând
Și încă una, rând pe rând...
Astfel, din cupa de argint curge,
Licoarea roșie, râu de sânge,
Pe țărână face acum o baltă
Și câte-o petală-n ea se arată.
Foarte frumoasa si profunda poezia ta, Cami! Iar poza e superba :) Pupici. Sabina
RăspundețiȘtergereVielen Dank! Mă bucur că-ți place.
RăspundețiȘtergereTrista dar frumoasa, ai avut inspiratie! Bravo! Alina :*
RăspundețiȘtergereTristă:)) pentru mine a fost o joacă în acuarele. Mulțumesc, Alina!
RăspundețiȘtergerepai metaforele tale sunt triste mai ales asemanarea cu sangele, la asta m-am referit :D
RăspundețiȘtergeremi-am dat seama
RăspundețiȘtergereFoarte,foarte frumoasa!Finalul poeziei ofera mult suspans,ca si cum nu s-a terminat totul aici.Continua,ai talent! Stefan:)
RăspundețiȘtergereMulțumesc pentru aprecieri, Ștefan, voi mai posta poezii.
RăspundețiȘtergereFrumos, Cami!
RăspundețiȘtergereJoc al culorilor, al atingerilor, al miscarii si nemiscarii...