Avânt

Cad stropi de stele deasupra mea
Din vremi ce inima le vedea,
Cu lumini multe mă înconjoară
Peste umbra tristeții de seară,
Iar razele ei ființa îmi străpung,
Și năzuințele mele le ajung.
Trezesc în mine un dor nespus
De Cel ce mă păzește de sus,
Să absorb în suflet nemurirea,
Să ating cu mâna mântuirea.
Și-mi iau, îmi iau avânt,
Pe aripile de Cuvânt...